sâmbătă

n-a avut nici o sansa



n-a avut nici o sansa si asta de la bun inceput, eram in drum spre Buzau, rapidul 651... impartim acelasi compartiment... el, victima aparatului meu de fotografiat, priveste in urma, nu stie ce-l asteapta, priveste de parca lasa ceva din el in goana trenului, de parca isi ia ramas bun... liniste totala, nimeni nu vorbeste deodata inevitabilul se petrece... CLICK ! CLACK ! linistea a fost sparta, era oglinda SLR-ului meu, totul era petrecut deja, devenise vedeta, vedeta blogului meu; linistea se reinstaleaza…. n-a avut nici o sansa si asta de la bun inceput...




Un comentariu:

Marius Necula spunea...

Da, n-a avut nicio sansa...
Foarte faina expresia omului, asa ganditoare... parca isi trece in revista intreaga viata intr-un soi de introspectie provocata de sunetul metronomic al rotilor de tren.
Bravo!